luni, 9 februarie 2009
Monstrul portocaliu
Un minunat BMW F 650 GS. Ales mai mult intr-un mod rational, putere mica, manevrabilitate, ABS, injectie, fiabilitate, valoare mare la revanzare. Si nu as avea ce sa-i reprosez utilajului, asa cum nici actualul posesor nu are. Situatia materiala din pacate m-a facut sa ma hotarasc sa il vand si sa incerc sa cumpar altceva.
Se facea deja septembrie cand, stand la discutii cu un prieten monsterist, imi spune ca stie pe cineva care ar fi interesat de un schimb intre BMW-ul meu si Monster-ul lui, cu o mica diferenta de bani in favoarea mea. Zis si facut, intr-o miercuri ma cheama la Academie sa ma intalnesc cu omu'. Ducati era printre marcile la care ma uitam cu admiratie, si cochetasem chiar cu ieeaa de a cumpara un monster galben cu un an in urma de la un vecin insa bugetul nu ma ajuta. Am ajuns la Academie pe la 19:30 si m-am intalnit cu prietenul care "facuse cartile". Monsterul cu pricina inca nu se arata. Ce mi-a placut din prima clipa, a fost atmosfera dintre cei prezenti. O senzatie de prietenie, afisata de oameni pe care nu-i cunosteam dar care s-au dovedit a fi niste persoane de incredere, atat pentru cei de pe canapeaua ducatista, cat si pentru cei din afara, ajutand mereu pe cei din jur, de fiecare data cand se putea. Intr-un final apare si un monster portocaliu, cu capac monopost si un pinstripe negru. Stefan imi spune ca despre el e vorba. Prima reactie cand am vazut-o a fost un "sa-mi b$%^..?! ce misto arata". Am stat un pic de vorba si am facut schimb de motorete. Asta a fost momentul in care soarta motociclista a fost hotarata pentru mine. Dupa primii 20 de metri parcursi zambeam larg in casca si ma gandeam ce feeling misto are. Dupa cateva ture dus-intors scurte, a ramas sa se hotarasca in familie soarta monstrului portocaliu. Din pacate, cateva zile mai tarziu primesc vestea proasta: "bai, imi pare rau, dar nu putem face schimbul". Am fost foarte dezamagit dar am sperat ca reusesc sa vand totusi utilajul german si sa cumpar italianul oaches.
Ma pregateam sa plec intr-o delegatie pentru cateva zile cand ma suna Alex, actualul posesor al BMW-ului si imi zice san e intalnim sa il vada. 10 zile mai tarziu, la ora 22:00, pe o ploaie netrebnica, undeva prin vitan semnam actele la o dugheana cu o doamna simpatica si tare buna la povestit. A doua zi, pe la ora 15:00, la aceeasi dugheana, in acelasi cartier, Trantorul schimba proprietarul. Ce a urmat, e o poveste de dragoste cu nabadai, pentru o postare ulterioara. Cu toate ca nu e cea mai noua motoreta din gasca, nu e cea mai performanta si a avut parte si de momente mai putin fericite, nu as vinde-o oricui, si in nici un caz, nu as vinde-o decat pentru un alt Ducati Monster. Acum asteapta cuminte in garaj, langa surata ei nemtoaica sa primeasca unele piese si zile insorite.
Mai jos si un scurt filmulet cu o prima reactie, la putin timp dupa ce l-am cumparat.
PS: la Academie, baietii faceau misto de BMW, dar veneau unul cate unul mai aproape si trageau cu coada ochiului, asta asa, sa nu zica lumea ca noi nu avem ochi si pentru alte motoare.
joi, 5 februarie 2009
Când dai cu ţeasta de pământ…
Pentru că nimeni nu îşi face curaj să posteze acilea, iaca încep eu sa înşir câteva fraze ticluite din plicitseala orelor târzii de muncă ineficientă! (fraza asta era valabilă înainte de postul gogoşicii, mi-a luat-o înainte, ce să-i faci, ladies first!!)
În ultimu an am avut varii dezechilibrări într-ale motoretismului. De fiecare dată am scăpat ieftin, dar dacă stau să mă gândesc mi-ar fi plăcut sa scap… gratis!
Nu vorbim aici de tăvăleli teribile care se lasă cu cusături, suduri sau cine ştie ce alte ghinioane menite să te ţină pe bara până când începi să crezi că bungee jumping-ul e leisure pe lângă mersu călare, vorbim de momentele în care te trezeşti pe jos, înjuri, te ridici, mai înjuri un pic, ridici bidiviu, iar înjuri (musai), te scuturi de ţărână, eventul bitum, şi pleci mai departe băgându-ţi…
Fraţilor, când freci caşcheta de asfalt pentru că eşti bou e cel mai nasol moment (exceptând situaţiile antemenţionate). Şi credeţi-mă se întâmplă! Ai şi scuze, ai şi explicaţii…dar în adâncul tău ştii că ai fost bou!
Cam prin mijlocu sezonului estival mi se întâmplă şi mie pocinogu! Plecarăm la mare cu amicii monsterişti pentru două zile de vamă. Drumul ales a fost cel vechi: trecut cu bacu, adamclisi, negru voda etc…Toate bune şi frumoase: apă, soare şi nisip împletite cu alcool şi nu numai. Ar fi desuet să vă spun acu ca m-am simţit foarte bine!
La întoarcere în schimb treaba se complică un pic (cum menţionam şi mai sus, tind să caut scuze!) Pornirăm pe aceeaşi poteca pitorească, piesaje de făcut cărţi poştale, drumu bun, cale bătută, oboseală în floare (că de dormit doar nu eşti prost să dormi în vamă, ce draq!!). Ajunserăm la capitală, ne luarăm rămas bun în frumosul cariter Berceni, fiecare urmându-şi calea către un duş fierbinte şi o noapte intensă într-ale viselor.
Mergeam din instinct cu simţurile în stand by. Baieţii lu’ Prigoană se găsiseră să fie harnici chiar în drumu’ meu! Spălaseră profesioniştii strazile, cu sârg, nu aşa; ştii cum e românu’ pătimaş într-ale muncii! (iar găsesc motive!) La o intrepătrundere de doua drumuri iaca culoarea rosie…eu frânez cu faţa, şi în secunda doi cu casca…ptiu drace! Mă scol delicat cum sunt de pe asfaltu’ îmbibat de săpun, cu geaca mirosind dubios a cocolino şi gaz… Un taximetrist se oferă să îmi ridice mobra deşirată la câţiva metri în spate, numai ca nu se aşteaptă ca samavolnica să opună 180 de kile de rezistenţă. Cum Greuceanu era înfipt în pământ până la gât de zmeu aşa samariteanu’ meu fu prăvălit de namilă la sol. M-am prins, mobrei mele îi place simetria! Daca tot a târşâit-o je pe stânga, a găsit de cuvinţă să se hurduce şi pe dreapta prinzând sub ea săracul om. Sadismu’ nativ mi-a schiţat un rânjet tembel sub casca.
După mulţumirile de rigoare şi strângerea părţilor iniţial ataşate mobrei care acum deveniseră anexe de sine stătătoare, am luat-o spre casă înecându-mi amaru cu amintirile din week-endu’ proaspăt epuizat şi cu imaginea omului care era sa îşi frângă piciorul încercând îmblânzirea scorpiei.
În concluzie…don’t drink and drive just smoke and fly…if you catch my drift!
la inceput..
whatever..o mai iau pe dealuri cand nu ma supravegheaza nimeni
e inceput de blog..si nu orice blog , ci blogul canapelei...blogul oamenilor langa care m-am simtit ok din primele 5 minute, oameni fara fitze, oameni care simt "fenomenul moto",oameni care degusta o bere din cand in cand,oameni care se cearta si se impaca ; da, sunt acolo mereu,oameni pasionati de "cheia" ( o sa le scot asta din cap :p),oamenii langa care sunt eu.
ok,puteti comenta AICI..dar nu ne mai intrerupeti firul povestirii
si pentru ca tot "e la moda" ne-am facut si noi blog
sa incep cu inceputul, inceputul pe care multi il stiu
de cand m-am urcat pe ducati,pe monster, nu am mai vrut altceva.asa ca in 10 zile aveam ducati monster, 620 ie,2004, galben monopost.
probabil o sa ma reunoasteti pe strazile municipiului ,tarii si vara asta..planificat..europei :D.
am ajuns la Academie insetata de a cunoaste monstere noi.Din pacate tocmai vandusem gogoasha( de aici si numele) si am ajuns pe jos..ca o floricica.M-am interesat de una de alta si am plecat cu "pe-josul"mandra de je( da, fetelor le place sa vorbeasca cu "je").
dap..poate am facut blog sa ne laudam.
sau nu.am facut blog sa impartasim experiente si experimente
povestea continua cu..noi
ps:eu ma gandeam ca am facut blog pentru noi