Pentru că nimeni nu îşi face curaj să posteze acilea, iaca încep eu sa înşir câteva fraze ticluite din plicitseala orelor târzii de muncă ineficientă! (fraza asta era valabilă înainte de postul gogoşicii, mi-a luat-o înainte, ce să-i faci, ladies first!!)
În ultimu an am avut varii dezechilibrări într-ale motoretismului. De fiecare dată am scăpat ieftin, dar dacă stau să mă gândesc mi-ar fi plăcut sa scap… gratis!
Nu vorbim aici de tăvăleli teribile care se lasă cu cusături, suduri sau cine ştie ce alte ghinioane menite să te ţină pe bara până când începi să crezi că bungee jumping-ul e leisure pe lângă mersu călare, vorbim de momentele în care te trezeşti pe jos, înjuri, te ridici, mai înjuri un pic, ridici bidiviu, iar înjuri (musai), te scuturi de ţărână, eventul bitum, şi pleci mai departe băgându-ţi…
Fraţilor, când freci caşcheta de asfalt pentru că eşti bou e cel mai nasol moment (exceptând situaţiile antemenţionate). Şi credeţi-mă se întâmplă! Ai şi scuze, ai şi explicaţii…dar în adâncul tău ştii că ai fost bou!
Cam prin mijlocu sezonului estival mi se întâmplă şi mie pocinogu! Plecarăm la mare cu amicii monsterişti pentru două zile de vamă. Drumul ales a fost cel vechi: trecut cu bacu, adamclisi, negru voda etc…Toate bune şi frumoase: apă, soare şi nisip împletite cu alcool şi nu numai. Ar fi desuet să vă spun acu ca m-am simţit foarte bine!
La întoarcere în schimb treaba se complică un pic (cum menţionam şi mai sus, tind să caut scuze!) Pornirăm pe aceeaşi poteca pitorească, piesaje de făcut cărţi poştale, drumu bun, cale bătută, oboseală în floare (că de dormit doar nu eşti prost să dormi în vamă, ce draq!!). Ajunserăm la capitală, ne luarăm rămas bun în frumosul cariter Berceni, fiecare urmându-şi calea către un duş fierbinte şi o noapte intensă într-ale viselor.
Mergeam din instinct cu simţurile în stand by. Baieţii lu’ Prigoană se găsiseră să fie harnici chiar în drumu’ meu! Spălaseră profesioniştii strazile, cu sârg, nu aşa; ştii cum e românu’ pătimaş într-ale muncii! (iar găsesc motive!) La o intrepătrundere de doua drumuri iaca culoarea rosie…eu frânez cu faţa, şi în secunda doi cu casca…ptiu drace! Mă scol delicat cum sunt de pe asfaltu’ îmbibat de săpun, cu geaca mirosind dubios a cocolino şi gaz… Un taximetrist se oferă să îmi ridice mobra deşirată la câţiva metri în spate, numai ca nu se aşteaptă ca samavolnica să opună 180 de kile de rezistenţă. Cum Greuceanu era înfipt în pământ până la gât de zmeu aşa samariteanu’ meu fu prăvălit de namilă la sol. M-am prins, mobrei mele îi place simetria! Daca tot a târşâit-o je pe stânga, a găsit de cuvinţă să se hurduce şi pe dreapta prinzând sub ea săracul om. Sadismu’ nativ mi-a schiţat un rânjet tembel sub casca.
După mulţumirile de rigoare şi strângerea părţilor iniţial ataşate mobrei care acum deveniseră anexe de sine stătătoare, am luat-o spre casă înecându-mi amaru cu amintirile din week-endu’ proaspăt epuizat şi cu imaginea omului care era sa îşi frângă piciorul încercând îmblânzirea scorpiei.
În concluzie…don’t drink and drive just smoke and fly…if you catch my drift!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu