marți, 3 martie 2009
miercuri, 25 februarie 2009
miercuri, 18 februarie 2009
luni, 9 februarie 2009
Monstrul portocaliu
Microbul asta a intrat cu ajutorul unui prieten, dupa ce mi-am petrecut cateva zile ca pasager alergand cu el prin Bucuresti dupa tot felul de acte. Atunci m-am hotarat sa urmez scoala de soferi si sa cumpar un motor. Lucrurile nu au functionat intocmai cum speram asa ca primul motor a fost luat exact un an mai tarziu.
Un minunat BMW F 650 GS. Ales mai mult intr-un mod rational, putere mica, manevrabilitate, ABS, injectie, fiabilitate, valoare mare la revanzare. Si nu as avea ce sa-i reprosez utilajului, asa cum nici actualul posesor nu are. Situatia materiala din pacate m-a facut sa ma hotarasc sa il vand si sa incerc sa cumpar altceva.
Se facea deja septembrie cand, stand la discutii cu un prieten monsterist, imi spune ca stie pe cineva care ar fi interesat de un schimb intre BMW-ul meu si Monster-ul lui, cu o mica diferenta de bani in favoarea mea. Zis si facut, intr-o miercuri ma cheama la Academie sa ma intalnesc cu omu'. Ducati era printre marcile la care ma uitam cu admiratie, si cochetasem chiar cu ieeaa de a cumpara un monster galben cu un an in urma de la un vecin insa bugetul nu ma ajuta. Am ajuns la Academie pe la 19:30 si m-am intalnit cu prietenul care "facuse cartile". Monsterul cu pricina inca nu se arata. Ce mi-a placut din prima clipa, a fost atmosfera dintre cei prezenti. O senzatie de prietenie, afisata de oameni pe care nu-i cunosteam dar care s-au dovedit a fi niste persoane de incredere, atat pentru cei de pe canapeaua ducatista, cat si pentru cei din afara, ajutand mereu pe cei din jur, de fiecare data cand se putea. Intr-un final apare si un monster portocaliu, cu capac monopost si un pinstripe negru. Stefan imi spune ca despre el e vorba. Prima reactie cand am vazut-o a fost un "sa-mi b$%^..?! ce misto arata". Am stat un pic de vorba si am facut schimb de motorete. Asta a fost momentul in care soarta motociclista a fost hotarata pentru mine. Dupa primii 20 de metri parcursi zambeam larg in casca si ma gandeam ce feeling misto are. Dupa cateva ture dus-intors scurte, a ramas sa se hotarasca in familie soarta monstrului portocaliu. Din pacate, cateva zile mai tarziu primesc vestea proasta: "bai, imi pare rau, dar nu putem face schimbul". Am fost foarte dezamagit dar am sperat ca reusesc sa vand totusi utilajul german si sa cumpar italianul oaches.
Ma pregateam sa plec intr-o delegatie pentru cateva zile cand ma suna Alex, actualul posesor al BMW-ului si imi zice san e intalnim sa il vada. 10 zile mai tarziu, la ora 22:00, pe o ploaie netrebnica, undeva prin vitan semnam actele la o dugheana cu o doamna simpatica si tare buna la povestit. A doua zi, pe la ora 15:00, la aceeasi dugheana, in acelasi cartier, Trantorul schimba proprietarul. Ce a urmat, e o poveste de dragoste cu nabadai, pentru o postare ulterioara. Cu toate ca nu e cea mai noua motoreta din gasca, nu e cea mai performanta si a avut parte si de momente mai putin fericite, nu as vinde-o oricui, si in nici un caz, nu as vinde-o decat pentru un alt Ducati Monster. Acum asteapta cuminte in garaj, langa surata ei nemtoaica sa primeasca unele piese si zile insorite.
Mai jos si un scurt filmulet cu o prima reactie, la putin timp dupa ce l-am cumparat.
PS: la Academie, baietii faceau misto de BMW, dar veneau unul cate unul mai aproape si trageau cu coada ochiului, asta asa, sa nu zica lumea ca noi nu avem ochi si pentru alte motoare.
Un minunat BMW F 650 GS. Ales mai mult intr-un mod rational, putere mica, manevrabilitate, ABS, injectie, fiabilitate, valoare mare la revanzare. Si nu as avea ce sa-i reprosez utilajului, asa cum nici actualul posesor nu are. Situatia materiala din pacate m-a facut sa ma hotarasc sa il vand si sa incerc sa cumpar altceva.
Se facea deja septembrie cand, stand la discutii cu un prieten monsterist, imi spune ca stie pe cineva care ar fi interesat de un schimb intre BMW-ul meu si Monster-ul lui, cu o mica diferenta de bani in favoarea mea. Zis si facut, intr-o miercuri ma cheama la Academie sa ma intalnesc cu omu'. Ducati era printre marcile la care ma uitam cu admiratie, si cochetasem chiar cu ieeaa de a cumpara un monster galben cu un an in urma de la un vecin insa bugetul nu ma ajuta. Am ajuns la Academie pe la 19:30 si m-am intalnit cu prietenul care "facuse cartile". Monsterul cu pricina inca nu se arata. Ce mi-a placut din prima clipa, a fost atmosfera dintre cei prezenti. O senzatie de prietenie, afisata de oameni pe care nu-i cunosteam dar care s-au dovedit a fi niste persoane de incredere, atat pentru cei de pe canapeaua ducatista, cat si pentru cei din afara, ajutand mereu pe cei din jur, de fiecare data cand se putea. Intr-un final apare si un monster portocaliu, cu capac monopost si un pinstripe negru. Stefan imi spune ca despre el e vorba. Prima reactie cand am vazut-o a fost un "sa-mi b$%^..?! ce misto arata". Am stat un pic de vorba si am facut schimb de motorete. Asta a fost momentul in care soarta motociclista a fost hotarata pentru mine. Dupa primii 20 de metri parcursi zambeam larg in casca si ma gandeam ce feeling misto are. Dupa cateva ture dus-intors scurte, a ramas sa se hotarasca in familie soarta monstrului portocaliu. Din pacate, cateva zile mai tarziu primesc vestea proasta: "bai, imi pare rau, dar nu putem face schimbul". Am fost foarte dezamagit dar am sperat ca reusesc sa vand totusi utilajul german si sa cumpar italianul oaches.
Ma pregateam sa plec intr-o delegatie pentru cateva zile cand ma suna Alex, actualul posesor al BMW-ului si imi zice san e intalnim sa il vada. 10 zile mai tarziu, la ora 22:00, pe o ploaie netrebnica, undeva prin vitan semnam actele la o dugheana cu o doamna simpatica si tare buna la povestit. A doua zi, pe la ora 15:00, la aceeasi dugheana, in acelasi cartier, Trantorul schimba proprietarul. Ce a urmat, e o poveste de dragoste cu nabadai, pentru o postare ulterioara. Cu toate ca nu e cea mai noua motoreta din gasca, nu e cea mai performanta si a avut parte si de momente mai putin fericite, nu as vinde-o oricui, si in nici un caz, nu as vinde-o decat pentru un alt Ducati Monster. Acum asteapta cuminte in garaj, langa surata ei nemtoaica sa primeasca unele piese si zile insorite.
Mai jos si un scurt filmulet cu o prima reactie, la putin timp dupa ce l-am cumparat.
PS: la Academie, baietii faceau misto de BMW, dar veneau unul cate unul mai aproape si trageau cu coada ochiului, asta asa, sa nu zica lumea ca noi nu avem ochi si pentru alte motoare.
vineri, 6 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)